vanílie f. (ngr. vanilli, it. vaniglia și vainiglia, d. sp. vainilla, dim. d. vaina, teacă, păstare, d. lat. vagina, teacă; fr. vanille). O liană, și anume orchidee (vanilla planifólia) care crește pe la tropice în America și Africa și e cultivată în Antile. (Ĭa produce niștre păstărĭ de vre-o 25 c.m., care, după ce se culeg, se cufundă în apă ferbinte, se lasă să se usuce puțin și se închid jilave în cutiĭ de tinichea, unde, după cîte-va lunĭ, se dezvoltă aroma lor. V. epifit). O plantă boraginee (heliotropium peruvianum) originară din Chili și Perú și cultivată p. florile eĭ mirositoare plăcut care-țĭ aduc aminte de mirosu vaniliiĭ comerciale.