vandăr² s vz vantură

vandăr¹ sm vz vandră

vandăr s.m. v. vandră.

vandor s vz vantură

vandră sf [At: DDRF / V: ~dăr (Pl: ~dări) sm, ~ru sn / Pl: ~re / E: mg vándor] 1-3 (Trs) Vagabond (1, 3, 5). 4-5 (Trs) Vagabondaj (1-2). 6-7 sf, av (Trs; Ban; îe) A umbla (sau a se duce) în ~ ori a apuca ~ra, a umbla ~ra A vagabonda (1-2).

vandru sn vz vandră

vantoră sf vz vantură

vantortă sf vz vantură

vantotă sf vz vantură

vantră sf vz vantură

vantrodă sf vz vantură

vantrotă sf vz vantură

vantură sf [At: JAHRESBER XIX-XX, 103 / V: ~re (Pl: ~ri), ~toră, ~tortă (Pl: ~te), ~totă, ~tră, ~trodă, ~trotă (Pl: ~te) sf, ~ndăr, ~ndor s, vântore (A: nct) sm / Pl: ~ri, vănturi / E: săs wantrud, wandrud] 1 (Trs; Olt) Cosoroabă (1) (la casă). 2 (Trs; fig; determinat prin „de nea”) Fulg mare de zăpadă. 3 (Reg) Chinga căpriorilor unei case. 4 (Trs) Fiecare dintre stâlpii verticali care mărginesc pridvorul sau prispa caselor țărănești, susținând partea corespunzătoare a acoperișului. 5 (Trs; îs) ~ mică Bârnă așezată deasupra ușorilor unei uși sau ai unei ferestre pentru a susține zidul de deasupra. 6 (Trs) Fiecare dintre bârnele groase care alcătuiesc talpa casei Si: (reg) vantruță.

vanture sf vz vantură

vântore sm vz vantură

vandră s.f. (reg.) Vagabond. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce) în vandră ori (adv.) a apuca vandra = a vagabonda. • pl. -e. și vandăr s.m. /<magh. vandor.

vantură s.f. (reg.) Grindă la acoperișul unei case. • pl. -i. /<săs. wantrud, wandrud; cf.germ. Wanten.

VANTURĂ, vanturi, s. f. Una din grinzile care susțin acoperișul casei. Lațuri ce se pun pe lîngă vanturi în scop de a depărta streșinile coperișului de pereți, ca să nu-i bată ploaia. PAMFILE, I. C. 438.

VANTURĂ s.f. (Constr.) Grindă la acoperișul unei case. [Cf. germ. Wanten].

VANTURĂ s. f. grindă la acoperișul unei case. (după germ. Want)

vantură (-ri), s. f. – Grindă. Germ. Wandrute, săs. Wandrud (Lacea, Dacor., IV, 785). În Trans.