vantură sf [At: JAHRESBER XIX-XX, 103 / V: ~re (Pl: ~ri), ~toră, ~tortă (Pl: ~te), ~totă, ~tră, ~trodă, ~trotă (Pl: ~te) sf, ~ndăr, ~ndor s, vântore (A: nct) sm / Pl: ~ri, vănturi / E: săs wantrud, wandrud] 1 (Trs; Olt) Cosoroabă (1) (la casă). 2 (Trs; fig; determinat prin „de nea”) Fulg mare de zăpadă. 3 (Reg) Chinga căpriorilor unei case. 4 (Trs) Fiecare dintre stâlpii verticali care mărginesc pridvorul sau prispa caselor țărănești, susținând partea corespunzătoare a acoperișului. 5 (Trs; îs) ~ mică Bârnă așezată deasupra ușorilor unei uși sau ai unei ferestre pentru a susține zidul de deasupra. 6 (Trs) Fiecare dintre bârnele groase care alcătuiesc talpa casei Si: (reg) vantruță.