11 definiții pentru valvă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.

VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.

valvă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ve / E: lat valva, fr valve] 1 Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unor moluște și crustacee. 2 Fiecare dintre părțile pericarpului unui fruct dehiscent (păstaie, capsulă etc.) Si: valvulă (2). 3 Organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. Si: supapă, ventil. 4 (Atm; rar) Valvulă (1). 5 (Med) Instrument folosit pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ2 cavitar.

valvă s.f. 1 (zool.) Fiecare dintre cele două capace ale cochiliei unor moluște și crustacee. 2 (bot.) Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițînd căderea semințelor din interior. 3 (tehn.) Ansamblu de piese sau armătură, avînd ca piesă de bază o supapă sau un ventil, care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă, într-un tub etc. 4 (anat.) Valvulă. ♦ Instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. • pl. -e. /<fr. valve, lat. valva, -ae.

VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două capace ale unei scoici. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale unei păstăi (care la maturitate se desfac, permițînd să iasă semințele). 2. Organ de mașină sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un ajutaj etc. V. supapă, ventil. Valvă electrică = aparat electric care permite trecerea unui curent electric într-un singur sens.

VÁLVĂ s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele două capace ale cochiliei de scoică. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele două jumătăți ale unei păstăi. 3. Organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă etc. 4. Instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva].

VÁLVĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două capace ale cochiliei lamelibranhiatelor. 2. fiecare dintre cele două jumătăți ale unei păstăi. 3. organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă etc. 4. instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. (< fr. valve, lat. valva)

valvă f. se zice de diferite părți ale unei scoici, de bucățile ce compun pericarpul unui fruct.

*válvă f., pl. e (lat. valva). Canat: ușă cu doŭă valve; scoĭcele se compun din doŭă valve, ca și sîmburiĭ de zarzăr, ca și găoacea nuciĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve

válvă s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîlvă (-ve), s. f.1. Vrăjitor, vraci. – 2. (Trans.) Duh, stafie. – 3. Fast, alai, pompă. – 4. Glorie, triumf. – 5. Renume, faimă, celebritate. – 6. Zgomot, zarvă, hărmălaie. – 7. Punct culminant, culme. – Var. înv. vîlfă. Sl. vlŭchva „vrăjitor” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 446), cf. bg. vălhva. De origine expresivă, în sl., de la vlŭsnati „a bîigui”, a fost considerat drept expresiv în rom. și confundat cu rădăcinile expresive fîlf-, bîlb-, pîlp- (Tiktin; Iordan, BF, II, 187), ceea ce explică ultimele sale sensuri și cele ale majorității der. Der. vîlhovnic, s. m. (vraci), înv. din sl. vlŭhovĭnikŭ; vîlhovnicie, s. f. (magie); vîlvîi, vb. (a palpita, a se agita), se zice mai ales despre flăcări, cf. pîlpîi, fîlfîi; vîlvoare (var. vulvoare, vîlv(ăt)aie, vîlvăraie), s. f. (pălălaie); vîlvoi (var. vulvoi), adj. (aspru, ciufulit); vîlvoia, vb. (a se face părul măciucă, a se ciufuli); vîlvora (var. vîlvăra), vb. (a arunca flăcări, a arde cu flacără tremurătoare); vîlvotă, s. f. (flăcăraie); învîlvăta (var. învîlvora), vb. (a arde cu flacără). Legătura acestor cuvinte cu un lat. volvor (Candrea-Dens., 787) este puțin probabilă.

Intrare: valvă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valvă
  • valva
plural
  • valve
  • valvele
genitiv-dativ singular
  • valve
  • valvei
plural
  • valve
  • valvelor
vocativ singular
plural

valvă

  • 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Valvă electrică = aparat electric care permite trecerea unui curent electric într-un singur sens.
      surse: DLRLC
  • 4. Instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar.
    surse: DN

etimologie: