valorație sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 8/1 / Pl: ~ii / E: valora + -ție după fr valorisation] (Pct) Procedeu artistic prin care se poate da iluzia volumului obiectelor prin alăturarea a două tonuri² diferite, dar apropiate calitativ.

valorație s.f. (a. plast.) Procedeu artistic prin care se poate da în pictură iluzia volumului obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora, prin efecte de valoare. • pl. -ii. g.-d. -iei. /valora + -ție, după fr. valorisation.

VALORAȚIE, valorații, s. f. Proces artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. Pe pictor... îl preocupa... distribuirea ecranelor, echilibrarea volumelor, valorația etc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/1.

VALORAȚIE s.f. Procedeu artistic prin care se poate da în pictură iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. [Gen. -iei. / după fr. valorisation].

VALORAȚIE s. f. procedeu artistic prin care se poate da, în pictură, iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. (după fr. valorisation)

valorație (desp. -ți-e) s. f., art. valorația (desp. -ți-a), g.-d. art. valorației; pl. valorații, art. valorațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

valorație (-ți-e) s. f., art. valorația (-ți-a), g.-d. art. valorației; pl. valorații, art. valorațiile (-ți-i-)

valorație s. f. (sil. -ți-e), art. valorația (sil. -ți-a), g.-d. art. valorației; pl. valorații, art. valorațiile (sil. -ți-i-)