válma (în de-a válma) loc. adv. (vsl. valŭmŭ, rus. válom, valit, cu grămada, în valurĭ, d. val, val; ceh. valem, valme, cu grămada, valmo, undulînd, curgînd răpede. Tot așa: sudalmă d. ung. szidalom. Cp. și cu aidoma). În comun, amestecat, la un loc, claĭe peste grămadă: a pune, a arunca de-a valma. V. podmol.