2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

vali sm vz valiu

VALIU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali.

VALIU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali.

valesi sm vz valiu

valis sm vz valiu

valiu sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 266 / V: vali, ~is, ~lesi / Pl: ~ii / E: tc vali, valisi] Guvernator al unui vilaiet.

văli v vz veli

veli [At: ALEXICI, L. P. 163 / V: văli / Pzi: ~lesc / E: nct] (Trs) 1 vr A se ivi. 2 vt A preface.

valesi s.m. v. valiu.

valis s.m. v. valiu.

valiu s.m. (în Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. • pl. -ii. și valis, valesi s.m. /<tc. vali, valisi.

VALIU, valii, s. m. (Turcism învechit și arhaizant) Guvernator al unui vilaiet. Ascultă, bre hoge... valiul nostru, care-i pînea lui dumnezeu, are trei patimi. SADOVEANU, O. L. 254. M-am dus de am făcut vizită valiului acelui vilaiet. GHICA, S. 388.

valiu m. guvernatorul unui vilaiet: m’am dus de am făcut vizită valiului GHICA. [Turc. VALI, vicerege].

valíŭ m. (turc. [d. ar.] vali, derivat d. vilaĭet). Vechĭ. Guvernator general al uneĭ provinciĭ la Turcĭ.

Ortografice DOOM

valiu (guvernator turc) s. m., art. valiul; pl. valii, art. valiii (desp. -li-ii)

valiu s. m., art. valiul; pl. valii, art. valiii (-li-ii)

valiu s. m., art. valiul; pl. valii, art. valiii

Etimologice

valiu (-ii), s. m. – Guvernator al unei provincii turcești. Tc. (arab.) vali (Șeineanu, III, 127). Sec. XVIII, înv.

Sinonime

VELI vb. v. preface, schimba, transforma.

veli vb. v. PREFACE. SCHIMBA. TRANSFORMA.

Intrare: valiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valiu
  • valiul
  • valiu‑
plural
  • valii
  • valiii
genitiv-dativ singular
  • valiu
  • valiului
plural
  • valii
  • valiilor
vocativ singular
  • valiule
plural
  • valiilor
valesi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
valis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vali
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: veli (vb.)
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veli
  • velire
  • velit
  • velitu‑
  • velind
  • velindu‑
singular plural
  • velește
  • veliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • velesc
(să)
  • velesc
  • veleam
  • velii
  • velisem
a II-a (tu)
  • velești
(să)
  • velești
  • veleai
  • veliși
  • veliseși
a III-a (el, ea)
  • velește
(să)
  • velească
  • velea
  • veli
  • velise
plural I (noi)
  • velim
(să)
  • velim
  • veleam
  • velirăm
  • veliserăm
  • velisem
a II-a (voi)
  • veliți
(să)
  • veliți
  • veleați
  • velirăți
  • veliserăți
  • veliseți
a III-a (ei, ele)
  • velesc
(să)
  • velească
  • veleau
  • veli
  • veliseră
văli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

valiu, valiisubstantiv masculin

  • 1. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ascultă, bre hoge... valiul nostru, care-i pînea lui dumnezeu, are trei patimi. SADOVEANU, O. L. 254. DLRLC
    • format_quote M-am dus de am făcut vizită valiului acelui vilaiet. GHICA, S. 388. DLRLC
etimologie:

veli, velescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.