4 definiții pentru valetudinar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

valetudinar, ~ă smf, a [At: NEGULICI / V: (înv) ~riu a / Pl: ~i, ~e / E: lat valetudinarius, -a, fr valétudinaire] (Liv) 1-2 (Om) bolnav. 3-4 (Om) infirm.

VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire].

VALETUDINÁR, -Ă adj. bolnăvicios; slab, șubred. (< fr. valétudinaire, lat. valetudinarius)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

valetudinár adj. m., pl. valetudinári; f. sg. valetudináră, pl. valetudináre

Intrare: valetudinar
valetudinar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valetudinar
  • valetudinarul
  • valetudinaru‑
  • valetudina
  • valetudinara
plural
  • valetudinari
  • valetudinarii
  • valetudinare
  • valetudinarele
genitiv-dativ singular
  • valetudinar
  • valetudinarului
  • valetudinare
  • valetudinarei
plural
  • valetudinari
  • valetudinarilor
  • valetudinare
  • valetudinarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)