val-vârtej a. repede ca un vârtej: răsturnata-i val-vârtej ostile leite ’n zale EM.

valvîrtej s.n., adv. 1 s.n. Volbură, vîltoare, bulboană. Atîtea curcubeie tremur în valvîrtejul ei de picuri (GOGA). ◊ Loc.adv. În valvîrtej = în învălmășeală, în dezordine; buluc. ◊ Expr. A face (ceva) valvîrtej = a învălmăși, a răsturna. 2 adv. (mai ales pe lîngă vb. de mișcare) Vijelios, repede, în iureș. Val-vîrtej aleargă norii (IOSIF). ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. Baba, simțind asta,... umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă (CR.). 3 adv. Fig. În dezordine; claie peste grămadă; buluc. • scris și val-vîrtej. pl. -uri. /val¹ + vîrtej.

val-vîrtej n., pl. urĭ. Mare amestec și mișcare: valvîrteju uneĭ cataracte, uneĭ revoluțiunĭ. Adv. A face, a răsturna valvîrtej, a răsturna și a amesteca de tot.

val-vârtej.

VALVÎRTEJ s., adv. 1. s. bulboacă, bulboană, ochi, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ al unei ape curgătoare.) 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)