11 definiții pentru vagonetar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar.

vagonetar sm [At: NOM. PROF. 9 / Pl: ~i / E: vagonet + -ar] Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonetul (1) în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. Si: (reg) râznar, râznaș.

vagonetar s.m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. • pl. -i. /vagonet + -ar.

VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialului cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar.

VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează în mine la încărcarea și transportul materialului cu vagonetele. Vagonetarii nu prididiseră să care piatra. DUMITRIU, N. 177. Cînd să-l întrebe vagonetarul că ce caută, a fugit. DAVIDOGLU, M. 38. Fusese angajat vagonetar la mina Petrila. BOGZA, V. J. 26.

VAGONETÁR s.m. Muncitor care lucrează la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare etc. [< vagonet + -ar, după fr. wagonnier].

VAGONETÁR s. m. muncitor care lucrează pe vagonete. (< vagonet + -ar)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vagonetár s. m., pl. vagonetári

vagonetár s. m., pl. vagonetári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VAGONETÁR s. (reg.) râznar, râznaș. (E ~ de profesie.)

VAGONETAR s. (reg.) rîznar, rîznaș. (E ~ de profesie.)

Intrare: vagonetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagonetar
  • vagonetarul
  • vagonetaru‑
plural
  • vagonetari
  • vagonetarii
genitiv-dativ singular
  • vagonetar
  • vagonetarului
plural
  • vagonetari
  • vagonetarilor
vocativ singular
  • vagonetarule
  • vagonetare
plural
  • vagonetarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vagonetar

  • 1. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: râznar râznaș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vagonetarii nu prididiseră să care piatra. DUMITRIU, N. 177.
      surse: DLRLC
    • Cînd să-l întrebe vagonetarul că ce caută, a fugit. DAVIDOGLU, M. 38.
      surse: DLRLC
    • Fusese angajat vagonetar la mina Petrila. BOGZA, V. J. 26.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vagonet + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN