4 definiții pentru vadnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vadnic, ~ă smf, a [At: (a. 1559-1560) în SCL 1974, 162 / Pl: ~ici, ~ice / E: vadă +-nic cf *vsl вадьникъ] (Înv) 1-2 (Persoană) care calomniază. 3-4 (Persoană) care denunță.

vádnic, -ă s. (d. vsl. vaditi, a cauza, a vădi). L. V. Calomniator. Denunțător.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÁDNIC s. v. denunțător, pârâtor.

vadnic s. v. DENUNȚĂTOR. PÎRÎTOR.

Intrare: vadnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vadnic
  • vadnicul
  • vadnicu‑
plural
  • vadnici
  • vadnicii
genitiv-dativ singular
  • vadnic
  • vadnicului
plural
  • vadnici
  • vadnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)