vacuolar, ~ă a [At: BABEȘ, O. A. I, 135 / P: ~cu-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr vacuolaire] 1-4 Referitor la vacuole (1-4). 5-8 Care aparține vacuolelor (1-4). 9-12 Care prezintă vacuole (1-4).

vacuolár, -ă adj. Cu vacuole; al vacuolelor, specific vacuolelor. • sil. -cu-o-, pl. -i, -e. /<fr. vacuolaire.

VACUOLAR, -Ă adj. Referitor la vacuole; cu vacuole. [Pron. -cu-o-. / < fr. vacuolaire].

VACUOLAR, -Ă adj. cu vacuole. (< fr. vacuolaire)

vacuolar (desp. -cu-o-) adj. m., pl. vacuolari; f. vacuolară, pl. vacuolare

vacuolar (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolari; f. vacuolară, pl. vacuolare

vacuolar adj. m. (sil. -cu-o-), pl. vacuolari; f. sg. vacuolară, pl. vacuolare

vacuolar, textură ~ (-ă), (engl.= vacuolar) termen care desemnează existența vacuolelor. Frecvent, despre textura unei roci eruptive caracterizată prin prezența unor goluri, pori sau vacuole, cu dimensiuni microscopice sau macroscopice și foarte variate. Când frecvența golurilor este foarte mare, se trece la texturi spongioase; când golurile încep să fie umplute cu min. secundare se conturează texturi amigdaloide. vados, (engl.= vadose) de suprafață, termen care desemnează apele situate în zona de aerare (oxidare); apele v. au o circulație descendentă. V. și meteoric