vacuolă sf [At: ENC. ROM. / P: ~cu-o~ / Pl: ~le / E: fr vacuole] 1 (Blg) Cavitate în citoplasma celulelor în care se află o soluție apoasă. 2 (Blg; îs) ~ contractilă (sau pulsatilă, excretoare) Veziculă în celula protozoarelor, în care se acumulează și apoi se elimină substanțe de excreție sau apă. 3 (Blg; îs) ~ digestivă Veziculă în celula protozoarelor provenită din înglobarea unei particule alimentare și a unei cantități de apă. 4 (Glg) Cavitate în interiorul unei roci.

vacuolă s.f. (biol.) Cavitate situată în citoplasmă celulelor, care conține suc celular, aer, substanțe de rezervă etc. • sil. -cu-o-, pl. -e. /<fr. vacuole; cf. lat. vacŭus, -a, -um „gol, vid”.

VACUOLĂ, vacuole, s. f. Cavitate a protoplasmei. Celulele nervoase prezentau formele de degenerescență. unele sufereau o atrofie pigmentară adesea cu formațiuni de vacuole. BABEȘ, O. A. I 165.

VACUOLĂ s.f. (Biol.) Cavitate din protoplasma celulelor plină cu un gaz sau cu un lichid. [Pron. -cu-o-. / < fr. vacuole, cf. lat. vacuus – gol].

VACUOLĂ s. f. cavitate din protoplasma celulelor care conține suc celular, aer, substanțe de rezervă etc. (< fr. vacuole)

vacuolă s. f., g.-d. art. vacuolei; pl. vacuole

vacuolă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuolei; pl. vacuole

vacuolă s. f. (sil. -cu-o-), g.-d. art. vacuolei; pl. vacuole