6 definiții pentru vacubliț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vacubliț sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: ger Vakublitz] (Fot) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau de aluminiu) și o montură metalică cu ghivent.

vacubliț s.n. (fotogr.) Tip de bliț al cărui sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. • pl. -uri. /<germ. Vakublitz.

VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz].

VACUBLÍȚ s. n. (fot.) tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu și o montură metalică cu ghivent. (< germ. Vakublitz)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vacublíț (-cu-bliț) s. n., pl. vacublíțuri

vacublíț s. n. (sil. -bliț), pl. vacublíțuri

Intrare: vacubliț
vacubliț substantiv neutru
  • silabație: -bliț info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacubliț
  • vacublițul
  • vacublițu‑
plural
  • vacublițuri
  • vacublițurile
genitiv-dativ singular
  • vacubliț
  • vacublițului
plural
  • vacublițuri
  • vacublițurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)