2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

vaccina vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) vacina, (reg) vacsâna / Pzi: ~nez, 3 (reg) vaccină / E: fr vacciner, lat vaccinare, it vaccinare] 1 A inocula un vaccin (1, 2) cu scop preventiv sau terapeutic Si: (îrg) a posăi1, (reg) a altoi2 (4), a păsui2, a pielțui.

vaccina vb. I. tr. (med.) A inocula un vaccin în scop preventiv sau terapeutic. • prez.ind. -ez. /<fr. vacciner, it. vaccinare.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A introduce un vaccin într-un organism; a inocula.

VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].

VACCINÁ vb. tr. a inocula un vaccin. (< fr. vacciner)

VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine.

vaccin2, -ă s.n., s.f. (med.) I s.n. 1 Produs biologic preparat din germeni patogeni (vii, atenuați sau omorîți) sau din culturi microbiene, care este inoculat în organism, administrîndu-se prin injecții subcutanate ori pe cale orală unui om, unui animal, pentru a imuniza organismul împotriva bolilor infecțioase sau în scop terapeutic. ♦ (în trecut) Lichid seros, extras din pustulele animalelor bolnave de vaccin, folosit pentru a crea omului imunitate față de variolă. 2 Administrare a unui vaccin. ◊ Vaccin homeopatic v. homeopatic. 3 Cicatrice rămasă pe corp în urma unei vaccinări. II s.f. Boală infecțioasă și contagioasă a bovinelor, mai ales a vacilor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. • pl. -uri, -e. și (înv., reg.) vacsină, vacțină s.f. /<lat. vaccīnus, it. vaccino, vaccina, fr. vaccin, vaccine, germ. Vakzin, Vakzine.

VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală infecțioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine.

VACCÍNĂ s.f. Boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. [< fr. vaccine].

VACCÍNĂ s. f. boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. (< fr. vaccine)

*vaccínă f., pl. e (d. lat. vaccina, de vacă, luat ca subst. subînț. variola). Inocularea cu vaccin: a elibera cuĭva un act de vaccină.

vaccinéz v. tr. (d. vaccin; fr. vacciner). Altoĭesc, inoculez cu vaccin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză

vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. și pl. vaccineáză

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

arată toate definițiile

Intrare: vaccina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vaccina
  • vaccinare
  • vaccinat
  • vaccinatu‑
  • vaccinând
  • vaccinându‑
singular plural
  • vaccinea
  • vaccinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaccinez
(să)
  • vaccinez
  • vaccinam
  • vaccinai
  • vaccinasem
a II-a (tu)
  • vaccinezi
(să)
  • vaccinezi
  • vaccinai
  • vaccinași
  • vaccinaseși
a III-a (el, ea)
  • vaccinea
(să)
  • vaccineze
  • vaccina
  • vaccină
  • vaccinase
plural I (noi)
  • vaccinăm
(să)
  • vaccinăm
  • vaccinam
  • vaccinarăm
  • vaccinaserăm
  • vaccinasem
a II-a (voi)
  • vaccinați
(să)
  • vaccinați
  • vaccinați
  • vaccinarăți
  • vaccinaserăți
  • vaccinaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaccinea
(să)
  • vaccineze
  • vaccinau
  • vaccina
  • vaccinaseră
Intrare: vaccină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacci
  • vaccina
plural
  • vaccine
  • vaccinele
genitiv-dativ singular
  • vaccine
  • vaccinei
plural
  • vaccine
  • vaccinelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaccina

etimologie:

vaccină

  • 1. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: