VACCINĂ, vaccine, s. f. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine.

VACCINĂ, vaccine, s. f. Boală infecțioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine.

VACCINĂ s.f. Boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. [< fr. vaccine].

VACCINĂ s. f. boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. (< fr. vaccine)

*vaccínă f., pl. e (d. lat. vaccina, de vacă, luat ca subst. subînț. variola). Inocularea cu vaccin: a elibera cuĭva un act de vaccină.

vaccina vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) vacina, (reg) vacsâna / Pzi: ~nez, 3 (reg) vaccină / E: fr vacciner, lat vaccinare, it vaccinare] 1 A inocula un vaccin (1, 2) cu scop preventiv sau terapeutic Si: (îrg) a posăi¹, (reg) a altoi² (4), a păsui², a pielțui.

vacina vi vz vaccina

vacsâna v vz vaccina

vaccin², -ă s.n., s.f. (med.) I s.n. 1 Produs biologic preparat din germeni patogeni (vii, atenuați sau omorîți) sau din culturi microbiene, care este inoculat în organism, administrîndu-se prin injecții subcutanate ori pe cale orală unui om, unui animal, pentru a imuniza organismul împotriva bolilor infecțioase sau în scop terapeutic. ♦ (în trecut) Lichid seros, extras din pustulele animalelor bolnave de vaccin, folosit pentru a crea omului imunitate față de variolă. 2 Administrare a unui vaccin. ◊ Vaccin homeopatic v. homeopatic. 3 Cicatrice rămasă pe corp în urma unei vaccinări. II s.f. Boală infecțioasă și contagioasă a bovinelor, mai ales a vacilor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. • pl. -uri, -e. și (înv., reg.) vacsină, vacțină s.f. /<lat. vaccīnus, it. vaccino, vaccina, fr. vaccin, vaccine, germ. Vakzin, Vakzine.

vaccina vb. I. tr. (med.) A inocula un vaccin în scop preventiv sau terapeutic. • prez.ind. -ez. /<fr. vacciner, it. vaccinare.

VACCINA, vaccinez, vb. I. Tranz. A introduce un vaccin într-un organism; a inocula.

VACCINA vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].

VACCINA vb. tr. a inocula un vaccin. (< fr. vacciner)

vaccinà v. a altoi de vărsat.

vaccinéz v. tr. (d. vaccin; fr. vacciner). Altoĭesc, inoculez cu vaccin.

vaccină (boală) s. f., g.-d. art. vaccinei; pl. vaccine

vaccină (boală) s. f., g.-d. art. vaccinei; pl. vaccine

vaccină (boală) s. f., g.-d. art. vaccinei; pl. vaccine

vaccina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vaccinez, 3 vaccinează; conj. prez. 1 sg. să vaccinez, 3 să vaccineze

vaccina (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccinează

vaccina vb., ind. prez. 1 sg. vaccinez, 3 sg. și pl. vaccinează

VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

vaccina, vaccinez v. t. (d. bărbați) 1. a dezvirgina, a deflora. 2. a avea contact sexual cu o femeie necunoscută.