14 definiții pentru vacant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.

vacant, ~ă a [At: PLEȘOIANU, T. II, 202/30 / Pl: ~nți, ~e / E: fr vacant, fr vacans, ~ntis] 1 (D. posturi2, funcții, demnități etc.) Care nu are titular Si: liber. 2 (Îvr; d. preoți) Care nu are parohie. 3 (Asr; d. terenuri, locuri etc.) Care nu este ocupat. 4 (Asr; d. terenuri, locuri etc.) De care se poate dispune. 5 (Îvr; d. intervale de timp) Liber. 6 (Jur; d. succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de succesori.

vacant, -ă adj. 1 (despre posturi, funcții, demnități etc.) Care nu are titular, care nu este ocupat de nimeni; liber. Locul de vicepreședinte este încă vacant (CAR.). 2 (jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de succesori. • pl. -ți, -te. /<fr. vacant, lat. vacans, -ntis <vacare „a fi gol, liber”.

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre un post, o funcție etc.) Care este fără titular, care nu este ocupat de nimeni; neocupat, liber. Locul de vicepreședinte este încă vacant. CARAGIALE, O. VII 202. El fugi dintr-un regat ce nu-l meritase, alergînd la tronul Franței, rămas vacant. HASDEU, I. V. 194. Nu pot găsi o slujbuliță cît de mică... Pe la toate ministerele mi s-a răspuns că îndată ce va fi un loc vacant. ALECSANDRI, T. I 376. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este deschis și nereclamat de moștenitori.

VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans].

VACÁNT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber. 2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2). (< fr. vacant, lat. vacans)

vacant a. care nu e ocupat (vorbind mai ales de funcțiuni): loc vacant.

*vacánt, -ă adj. (lat. vácans, -ántis; fr. vacant). Liber, neocupat (vorbind de locurĭ): un post vacant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte

vacánt adj. m., pl. vacánți; f. sg. vacántă, pl. vacánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VACÁNT adj. disponibil, liber, neocupat. (Un post ~.)

VACANT adj. liber, neocupat. (Un post ~.)

Intrare: vacant
vacant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacant
  • vacantul
  • vacantu‑
  • vacantă
  • vacanta
plural
  • vacanți
  • vacanții
  • vacante
  • vacantele
genitiv-dativ singular
  • vacant
  • vacantului
  • vacante
  • vacantei
plural
  • vacanți
  • vacanților
  • vacante
  • vacantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vacant

  • 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular.
    exemple
    • Locul de vicepreședinte este încă vacant. CARAGIALE, O. VII 202.
      surse: DLRLC
    • El fugi dintr-un regat ce nu-l meritase, alergînd la tronul Franței, rămas vacant. HASDEU, I. V. 194.
      surse: DLRLC
    • Nu pot găsi o slujbuliță cît de mică... Pe la toate ministerele mi s-a răspuns că îndată ce va fi un loc vacant. ALECSANDRI, T. I 376.
      surse: DLRLC
  • 2. științe juridice (Despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: