3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui.

VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui.

vălțuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: vălțui1] Prelucrare cu ajutorul valțurilor1 (4) Si: vălțuit1.

VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui2 și rezultatul ei.

VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui.

VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui.

vălțui1 vt [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4844 / Pzi: ~esc / E: valț1 + -ui] 1 vt A prelucra cu ajutorul valțurilor1 (4). 2 (Reg) A alege grâul (cu triorul). 3 (Reg) A îndesa.

VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa.

VĂLȚUÍ2, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul valțurilor.

A VĂLȚUÍ1 ~iésc tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor. /<valț + suf. ~ui

A VĂLȚUÍ2 ~iésc intranz. înv. v. A VALSA. /fr. valser, germ. Walzen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri

vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri

vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă

vălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vălțuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vălțuire
vălțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălțuire
  • vălțuirea
plural
  • vălțuiri
  • vălțuirile
genitiv-dativ singular
  • vălțuiri
  • vălțuirii
plural
  • vălțuiri
  • vălțuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vălțui (dansa)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vălțui
  • vălțuire
  • vălțuit
  • vălțuitu‑
  • vălțuind
  • vălțuindu‑
singular plural
  • vălțuiește
  • vălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vălțuiesc
(să)
  • vălțuiesc
  • vălțuiam
  • vălțuii
  • vălțuisem
a II-a (tu)
  • vălțuiești
(să)
  • vălțuiești
  • vălțuiai
  • vălțuiși
  • vălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • vălțuiește
(să)
  • vălțuiască
  • vălțuia
  • vălțui
  • vălțuise
plural I (noi)
  • vălțuim
(să)
  • vălțuim
  • vălțuiam
  • vălțuirăm
  • vălțuiserăm
  • vălțuisem
a II-a (voi)
  • vălțuiți
(să)
  • vălțuiți
  • vălțuiați
  • vălțuirăți
  • vălțuiserăți
  • vălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vălțuiesc
(să)
  • vălțuiască
  • vălțuiau
  • vălțui
  • vălțuiseră
Intrare: vălțui (prelucra)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vălțui
  • vălțuire
  • vălțuit
  • vălțuitu‑
  • vălțuind
  • vălțuindu‑
singular plural
  • vălțuiește
  • vălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vălțuiesc
(să)
  • vălțuiesc
  • vălțuiam
  • vălțuii
  • vălțuisem
a II-a (tu)
  • vălțuiești
(să)
  • vălțuiești
  • vălțuiai
  • vălțuiși
  • vălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • vălțuiește
(să)
  • vălțuiască
  • vălțuia
  • vălțui
  • vălțuise
plural I (noi)
  • vălțuim
(să)
  • vălțuim
  • vălțuiam
  • vălțuirăm
  • vălțuiserăm
  • vălțuisem
a II-a (voi)
  • vălțuiți
(să)
  • vălțuiți
  • vălțuiați
  • vălțuirăți
  • vălțuiserăți
  • vălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vălțuiesc
(să)
  • vălțuiască
  • vălțuiau
  • vălțui
  • vălțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vălțuire

  • 1. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi vălțui
    surse: DEX '98 DEX '09

vălțui (dansa) intranzitiv

etimologie:

vălțui (prelucra) tranzitiv

  • 1. A prelucra cu ajutorul valțurilor (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Valț (1.) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX