14 definiții pentru văduvie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie.

VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie.

văduvie sfs [At: BIBLIA (1688), 291/5 / V: (îrg) ~dov~, (reg) ~uie / E: văduv + -ie] 1 Starea de văduv (1) Si: (rar) văduvire (1), (reg) vădănie, văduit1, (îvr) văduvime, viduitate. 2 Interval de timp în care cineva este văduv (2) Si: (înv) văduvire (3). 3 (Înv) Situația unei instituții care are postul2 titularului vacant (prin deces) Si: (înv) văduvire (4).

văduvie s.f. 1 Starea, situația de văduv; viduitate, (reg.) vădănie. 2 Interval de timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. 3 (înv) Situația unei instituții care are postul titularului vacant (prin deces). • pl. – ii. g.-d. -iei. și (înv., reg) vădovie, văduie s.f. /văduv + -ie.

VĂDUVÍE s. f. Starea, situația de văduv (sau de văduvă). Tudor, după o văduvie tristă de atîta vreme, a dat peste o iubire nouă și s-a hotărît să se însoare a doua oară. GALACTION, O. I 111. Nu s-a speriat de văduvie, căci ea a purtat de grija gospodăriei și cînd trăia Ioniță. REBREANU, R. I 149. Împărăteasa, rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3.

VĂDUVÍE f. 1) Stare de văduv. 2) Durata acestei stări. [G.-D. văduviei] /văduv + suf. ~ie

văduvie f. 1. starea văduvului sau a văduvei; 2; fig. dezolare: țara este ’n văduvie AL.

văduvíe f. Starea de văduv, de văduvă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei

văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei; pl. văduvíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂDUVÍE s. (reg.) vădănie, văduvire, (înv.) sărăcie.

VĂDUVIE s. (reg.) vădănie, văduvire, (înv.) sărăcie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VĂDUVIE. Subst. Văduvie, văduvire (rar), vădănie (rar). Văduv, vădan (pop.), văduvoi (augm.), vădăoi (reg.); văduvă, văduvioară (dim.), văduviță, văduvoaie (augm.), vădană (pop.), vădancă (pop.). Adj. Văduv, vădan (pop.), văduvit. Vb. A-și pierde soțul (soția), a rămîne văduv, a văduvi, a vădăni (rar), a lăsa văduv. V. celibat, divorț.

Intrare: văduvie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văduvie
  • văduvia
plural
genitiv-dativ singular
  • văduvii
  • văduviei
plural
vocativ singular
plural

văduvie

  • 1. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sărăcie văduvire vădănie attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tudor, după o văduvie tristă de atîta vreme, a dat peste o iubire nouă și s-a hotărît să se însoare a doua oară. GALACTION, O. I 111.
      surse: DLRLC
    • Nu s-a speriat de văduvie, căci ea a purtat de grija gospodăriei și cînd trăia Ioniță. REBREANU, R. I 149.
      surse: DLRLC
    • Împărăteasa, rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Văduv + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX