6 definiții pentru vădrar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂDRÁR, vădrari, s. m. (în trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar.

VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar.

VĂDRÁR, vădrari, s. m. (Învechit) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. Lăcuste mai puțin pustietoare decît vădrarii, fumărarii, zapciii. RUSSO, S. 109.

VĂDRÁR ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea vădrăritului. /vadră + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári

vădrár s. m. (sil. -drar), pl. vădrári

Intrare: vădrar
  • silabație: vă-drar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vădrar
  • vădrarul
  • vădraru‑
plural
  • vădrari
  • vădrarii
genitiv-dativ singular
  • vădrar
  • vădrarului
plural
  • vădrari
  • vădrarilor
vocativ singular
  • vădrarule
  • vădrare
plural
  • vădrarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vădrar

  • 1. în trecut Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Lăcuste mai puțin pustietoare decît vădrarii, fumărarii, zapciii. RUSSO, S. 109.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vadră + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX