3 intrări

33 de definiții

din care

Explicative DEX

vârtejit, ~ă a [At: TDRG 1755 / V: (îvr) ~toj~ / Pl: ~iți, ~e / E: vârteji] (Înv) răsucit în formă de spirală Si: învârtejit.

ÎNVÂRTEJI, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

ÎNVÂRTEJI, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

VÂRTEJI, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

învârteji [At: DOSOFTEI, V. S. 132/2 / V: (înv) ~tiji, ~toji / Pzi: ~jesc / E: în + vârtej] 1 vt A lua într-un vârtej. 2-3 vtr (D. apă) A (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri Si: a (se) învolbura (1-2). 4 vi (Îe) A i se ~ capul cuiva A avea amețeli Si: a ameți. 5 vi (D. fum) A se urca în spirală. 6-7 vtr A (se) transforma. 8 vr (Reg) A se schimba în bine. 9 vi (înv) A se întoarce brusc din drum. 10 vr (Reg) A se însănătoși.

învârtiji v vz învârteji

învârtoji v vz învârteji

vârteji [At: MOXA, C. 184 / V: (îvr) ~toji / Pzi: ~jesc / E: vârtej] 1-2 vtr (Înv) A (se) învârti în cerc. 3-4 vtr (Înv) A (se) învolbura. 5 vr (Înv) A se întoarce din drum. 6 vr (Înv) A se abate din drum. 7 vt (Îvr) A restitui (o dare, un impozit).

vârtoji v vz vârteji

vârtojit, ~ă a vz vârtejit

vîrteji vb. IV. 1 refl., tr. (pop.) A (se) învîrteji, a (se) învolbura. A-nceput o ninsoare mărunțică și deasă și s-a pornit crivățul s-o vîrtejească (CAR.). 2 refl. (înv.) A se întoarce (din drum); a se abate din drum. Vezirul s-au vîrtejit pe la Hotin și, luînd Prutul în jos, s-au întors (N. COST.). • prez.ind. -esc. /vîrtej + -i.

vîrtejit, -ă adj. (înv.) Învîrtejit; răsucit în formă de spirală. • pl. -ți, -te. /v. vîrteji.

VÂRTEJI, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

ÎNVÎRTEJI, învîrtejesc, vb. IV. Refl. 1. A se mișca în vîrtej, a se învîrti repede în cerc, a se învolbura. Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329. Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139. ♦ Tranz. A răscoli, a învolbura. Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59. 2. (Învechit) A se întoarce în grabă, în goană. Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48. Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Fig. Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125. – Variantă: vîrteji (DELAVRANCEA, S. 52, RUSSO, S. 104) vb. IV.

VÎRTEJI vb. IV v. învîrteji.

A ÎNVÂRTEJI ~esc tranz. A face să se învârtejească. /în + vârtej

A SE ÎNVÂRTEJI mă ~esc intranz. 1) A se mișca în vârtejuri. 2) fig. A se învârti în cercuri (ca un vârtej). /în + vârtej

A VÂRTEJI ~esc tranz. v. A ÎNVÂRTEJI. /Din vârtej

A SE VÂRTEJI mă ~esc intranz. v. A SE ÎNVÂRTEJI. /Din. vârtej

învârtejì v. 1. a se mișca în vârtej: învârtejindu-se la vale, smeoaica se lăsă ca o furtună ISP.; 2. a se întoarce grabnic: Mihaiu numai decât se învârteji îndărăt cu toate oștile BÂLC.

vârtejì v. a întoarce în toate părțile: a vârteji ochii.

învîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtesc: crivățu învîrtejea (saŭ vîrtejea) zăpada. Vechĭ. Întorc, prefac: a învîrteji rău în bine. V. refl. Mă întorn: Ștefan-Vodă, cu mare dobîndă, s’aŭ învîrtejit în țara Moldoveĭ (Ur.), s’aŭ învîrtejit înapoĭ (N. Cost. 2, 91).

vîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtejesc, învîrtesc: curentu învîrtejea apa.

Ortografice DOOM

+vârtejit (înv.) adj. m., pl. vârtejiți; f. vârteji, pl. vârtejite

învârteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejesc, 3 sg. învârtejește, imperf. 1 învârtejeam; conj. prez. 1 sg. să învârtejesc, 3 să învârtejească

vârteji (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejesc, 3 sg. vârtejește, imperf. 1 vârtejeam; conj. prez. 1 sg. să vârtejesc, 3 să vârtejească

învârteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejesc, imperf. 3 sg. învârtejea; conj. prez. 3 învârtejească

vârteji (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejesc, imperf. 3 sg. vârtejea; conj. prez. 3 să vârtejească

învârteji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejesc, imperf. 3 sg. învârtejea; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtejească

vârteji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejesc, imperf. 3 sg. vârtejea; conj. prez. 3 sg. și pl. vârtejească

Sinonime

ÎNVÂRTEJI vb. v. învolbura.

VÂRTEJI vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

ÎNVÎRTEJI vb. a (se) învolbura, a (se) zbate, (rar) a (se) învîltori, (pop.) a (se) vîrteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vîrtejui. (Marea se ~.)

vîrteji vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

Intrare: vârtejit
vârtejit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârtejit
  • vârtejitul
  • vârtejitu‑
  • vârteji
  • vârtejita
plural
  • vârtejiți
  • vârtejiții
  • vârtejite
  • vârtejitele
genitiv-dativ singular
  • vârtejit
  • vârtejitului
  • vârtejite
  • vârtejitei
plural
  • vârtejiți
  • vârtejiților
  • vârtejite
  • vârtejitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învârteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejire
  • ‑nvârtejire
  • învârtejit
  • ‑nvârtejit
  • învârtejitu‑
  • ‑nvârtejitu‑
  • învârtejind
  • ‑nvârtejind
  • învârtejindu‑
  • ‑nvârtejindu‑
singular plural
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejii
  • ‑nvârtejii
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (tu)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
(să)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
  • învârtejeai
  • ‑nvârtejeai
  • învârtejiși
  • ‑nvârtejiși
  • învârtejiseși
  • ‑nvârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejea
  • ‑nvârtejea
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejise
  • ‑nvârtejise
plural I (noi)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
(să)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejirăm
  • ‑nvârtejirăm
  • învârtejiserăm
  • ‑nvârtejiserăm
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (voi)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
(să)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
  • învârtejeați
  • ‑nvârtejeați
  • învârtejirăți
  • ‑nvârtejirăți
  • învârtejiserăți
  • ‑nvârtejiserăți
  • învârtejiseți
  • ‑nvârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejeau
  • ‑nvârtejeau
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejiseră
  • ‑nvârtejiseră
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârteji
  • vârtejire
  • vârtejit
  • vârtejitu‑
  • vârtejind
  • vârtejindu‑
singular plural
  • vârtejește
  • vârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejesc
  • vârtejeam
  • vârtejii
  • vârtejisem
a II-a (tu)
  • vârtejești
(să)
  • vârtejești
  • vârtejeai
  • vârtejiși
  • vârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejește
(să)
  • vârtejească
  • vârtejea
  • vârteji
  • vârtejise
plural I (noi)
  • vârtejim
(să)
  • vârtejim
  • vârtejeam
  • vârtejirăm
  • vârtejiserăm
  • vârtejisem
a II-a (voi)
  • vârtejiți
(să)
  • vârtejiți
  • vârtejeați
  • vârtejirăți
  • vârtejiserăți
  • vârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejească
  • vârtejeau
  • vârteji
  • vârtejiseră
învârtoji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învârtiji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vârteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârteji
  • vârtejire
  • vârtejit
  • vârtejitu‑
  • vârtejind
  • vârtejindu‑
singular plural
  • vârtejește
  • vârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejesc
  • vârtejeam
  • vârtejii
  • vârtejisem
a II-a (tu)
  • vârtejești
(să)
  • vârtejești
  • vârtejeai
  • vârtejiși
  • vârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejește
(să)
  • vârtejească
  • vârtejea
  • vârteji
  • vârtejise
plural I (noi)
  • vârtejim
(să)
  • vârtejim
  • vârtejeam
  • vârtejirăm
  • vârtejiserăm
  • vârtejisem
a II-a (voi)
  • vârtejiți
(să)
  • vârtejiți
  • vârtejeați
  • vârtejirăți
  • vârtejiserăți
  • vârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejească
  • vârtejeau
  • vârteji
  • vârtejiseră
vârtoji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învârteji, învârtejescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. DLRLC
    • format_quote Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329. DLRLC
    • format_quote Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. DLRLC
    • format_quote Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139. DLRLC
    • format_quote Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59. DLRLC
  • 2. reflexiv A se întoarce (grabnic) din drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48. DLRLC
    • format_quote Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164. DLRLC
    • format_quote figurat Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125. DLRLC
etimologie:
  • În + vârtej DEX '09 DEX '98 NODEX

vârteji, vârtejescverb

etimologie:
  • vârtej DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.