3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârtejit, ~ă a [At: TDRG 1755 / V: (îvr) ~toj~ / Pl: ~iți, ~e / E: vârteji] (Înv) răsucit în formă de spirală Si: învârtejit.

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

învârteji [At: DOSOFTEI, V. S. 132/2 / V: (înv) ~tiji, ~toji / Pzi: ~jesc / E: în + vârtej] 1 vt A lua într-un vârtej. 2-3 vtr (D. apă) A (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri Si: a (se) învolbura (1-2). 4 vi (Îe) A i se ~ capul cuiva A avea amețeli Si: a ameți. 5 vi (D. fum) A se urca în spirală. 6-7 vtr A (se) transforma. 8 vr (Reg) A se schimba în bine. 9 vi (înv) A se întoarce brusc din drum. 10 vr (Reg) A se însănătoși.

vârteji [At: MOXA, C. 184 / V: (îvr) ~toji / Pzi: ~jesc / E: vârtej] 1-2 vtr (Înv) A (se) învârti în cerc. 3-4 vtr (Înv) A (se) învolbura. 5 vr (Înv) A se întoarce din drum. 6 vr (Înv) A se abate din drum. 7 vt (Îvr) A restitui (o dare, un impozit).

vîrteji vb. IV. 1 refl., tr. (pop.) A (se) învîrteji, a (se) învolbura. A-nceput o ninsoare mărunțică și deasă și s-a pornit crivățul s-o vîrtejească (CAR.). 2 refl. (înv.) A se întoarce (din drum); a se abate din drum. Vezirul s-au vîrtejit pe la Hotin și, luînd Prutul în jos, s-au întors (N. COST.). • prez.ind. -esc. /vîrtej + -i.

vîrtejit, -ă adj. (înv.) Învîrtejit; răsucit în formă de spirală. • pl. -ți, -te. /v. vîrteji.

VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

ÎNVÎRTEJÍ, învîrtejesc, vb. IV. Refl. 1. A se mișca în vîrtej, a se învîrti repede în cerc, a se învolbura. Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329. Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139. ♦ Tranz. A răscoli, a învolbura. Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59. 2. (Învechit) A se întoarce în grabă, în goană. Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48. Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Fig. Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125. – Variantă: vîrtejí (DELAVRANCEA, S. 52, RUSSO, S. 104) vb. IV.

A ÎNVÂRTEJÍ ~ésc tranz. A face să se învârtejească. /în + vârtej

A SE ÎNVÂRTEJÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca în vârtejuri. 2) fig. A se învârti în cercuri (ca un vârtej). /în + vârtej

A VÂRTEJÍ ~ésc tranz. v. A ÎNVÂRTEJI. /Din vârtej

A SE VÂRTEJÍ mă ~ésc intranz. v. A SE ÎNVÂRTEJI. /Din. vârtej

învârtejì v. 1. a se mișca în vârtej: învârtejindu-se la vale, smeoaica se lăsă ca o furtună ISP.; 2. a se întoarce grabnic: Mihaiu numai decât se învârteji îndărăt cu toate oștile BÂLC.

vârtejì v. a întoarce în toate părțile: a vârteji ochii.

învîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtesc: crivățu învîrtejea (saŭ vîrtejea) zăpada. Vechĭ. Întorc, prefac: a învîrteji rău în bine. V. refl. Mă întorn: Ștefan-Vodă, cu mare dobîndă, s’aŭ învîrtejit în țara Moldoveĭ (Ur.), s’aŭ învîrtejit înapoĭ (N. Cost. 2, 91).

vîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtejesc, învîrtesc: curentu învîrtejea apa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învârtejí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 învârtejeáscă

vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă

arată toate definițiile

Intrare: vârtejit
vârtejit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârtejit
  • vârtejitul
  • vârtejitu‑
  • vârteji
  • vârtejita
plural
  • vârtejiți
  • vârtejiții
  • vârtejite
  • vârtejitele
genitiv-dativ singular
  • vârtejit
  • vârtejitului
  • vârtejite
  • vârtejitei
plural
  • vârtejiți
  • vârtejiților
  • vârtejite
  • vârtejitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învârteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejire
  • ‑nvârtejire
  • învârtejit
  • ‑nvârtejit
  • învârtejitu‑
  • ‑nvârtejitu‑
  • învârtejind
  • ‑nvârtejind
  • învârtejindu‑
  • ‑nvârtejindu‑
singular plural
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejii
  • ‑nvârtejii
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (tu)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
(să)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
  • învârtejeai
  • ‑nvârtejeai
  • învârtejiși
  • ‑nvârtejiși
  • învârtejiseși
  • ‑nvârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejea
  • ‑nvârtejea
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejise
  • ‑nvârtejise
plural I (noi)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
(să)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejirăm
  • ‑nvârtejirăm
  • învârtejiserăm
  • ‑nvârtejiserăm
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (voi)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
(să)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
  • învârtejeați
  • ‑nvârtejeați
  • învârtejirăți
  • ‑nvârtejirăți
  • învârtejiserăți
  • ‑nvârtejiserăți
  • învârtejiseți
  • ‑nvârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejeau
  • ‑nvârtejeau
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejiseră
  • ‑nvârtejiseră
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârteji
  • vârtejire
  • vârtejit
  • vârtejitu‑
  • vârtejind
  • vârtejindu‑
singular plural
  • vârtejește
  • vârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejesc
  • vârtejeam
  • vârtejii
  • vârtejisem
a II-a (tu)
  • vârtejești
(să)
  • vârtejești
  • vârtejeai
  • vârtejiși
  • vârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejește
(să)
  • vârtejească
  • vârtejea
  • vârteji
  • vârtejise
plural I (noi)
  • vârtejim
(să)
  • vârtejim
  • vârtejeam
  • vârtejirăm
  • vârtejiserăm
  • vârtejisem
a II-a (voi)
  • vârtejiți
(să)
  • vârtejiți
  • vârtejeați
  • vârtejirăți
  • vârtejiserăți
  • vârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejească
  • vârtejeau
  • vârteji
  • vârtejiseră
Intrare: vârteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârteji
  • vârtejire
  • vârtejit
  • vârtejitu‑
  • vârtejind
  • vârtejindu‑
singular plural
  • vârtejește
  • vârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejesc
  • vârtejeam
  • vârtejii
  • vârtejisem
a II-a (tu)
  • vârtejești
(să)
  • vârtejești
  • vârtejeai
  • vârtejiși
  • vârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejește
(să)
  • vârtejească
  • vârtejea
  • vârteji
  • vârtejise
plural I (noi)
  • vârtejim
(să)
  • vârtejim
  • vârtejeam
  • vârtejirăm
  • vârtejiserăm
  • vârtejisem
a II-a (voi)
  • vârtejiți
(să)
  • vârtejiți
  • vârtejeați
  • vârtejirăți
  • vârtejiserăți
  • vârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejească
  • vârtejeau
  • vârteji
  • vârtejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârteji învârtejire învârtejit vârteji

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răscoli învolbura attach_file 5 exemple
    exemple
    • Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198.
      surse: DLRLC
    • Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329.
      surse: DLRLC
    • Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32.
      surse: DLRLC
    • Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139.
      surse: DLRLC
    • Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se întoarce (grabnic) din drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48.
      surse: DLRLC
    • Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vârtej
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vârteji

etimologie:

  • vârtej
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX