14 definiții pentru vârstnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie.

VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă1 de adult. – Vârstnic + suf. -ie.

vârstnicie sf [At: HELIADE, O. II, 343 / V: (îrg) ~sn~, vrâsn~, vrâs~ / E: vârstnic + -ie] 1 (Îrg) Vârstă1 (2) a unei persoane care poate fi considerată aptă pentru ceva. 2 (Spc) Majorat1. 3 (Înv) Pubertate.

VÂRSTNICÍE f. Stare de om în vârstă. /vârstnic + suf. ~ie

vîrstnicie s.f. Vîrstă de adult; maturitate. Cugetă cum va fi mai bine să facă atunci cînd Constantin va ajunge întru desăvîrșită vîrstnicie (SADOV.). • g.-d. -iei. și (înv., reg.) vrîstnicie s.f. /vîrstnic + -ie.

vrîstnicie s.f. v. vîrstnicie.

VÎRSTNICÍE s. f. (Rar) Vîrstă de adult. (Atestat în forma vîrsnicie) Mă duc, maică-n miliție, C-am ajuns în vîrsnicie. MAT. FOLK. 353. – Variantă: vîrsnicíe s. f.

vîrstnicíe și vîrsnicíe f. (d. vrîstnic). Majorat. – În est vrîstn- și vrîsn-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vârstnicie (înv., reg.) (desp. vârst-ni-) s. f., art. vârstnicia, g.-d. vârstnicii, art. vârstniciei

vârstnicie (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicia, g.-d. vârstnicii, art. vârstniciei

vârstnicíe s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂRSTNICÍE s. v. majorat, majoritate.

vîrstnicie s. v. MAJORAT. MAJORITATE. PUBERTATE.

Intrare: vârstnicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârstnicie
  • vârstnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • vârstnicii
  • vârstniciei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârsnicie
  • vârsnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • vârsnicii
  • vârsniciei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâstnicie
  • vrâstnicia
plural
  • vrâstnicii
  • vrâstniciile
genitiv-dativ singular
  • vrâstnicii
  • vrâstniciei
plural
  • vrâstnicii
  • vrâstniciilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâsnicie
  • vrâsnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • vrâsnicii
  • vrâsniciei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârstniciesubstantiv feminin

  • 1. rar Vârstă (1.) de adult. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mă duc, maică-n miliție, C-am ajuns în vîrsnicie. MAT. FOLK. 353. DLRLC
etimologie:
  • Vârstnic + sufix -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.