6 definiții pentru vârhovnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârhovnic1 sm vz vâlhovnic

vârhovnic2, ~ă [At: CORESI, EV. 536 / V: ver~, (îvr) vâlh~, ~rfo~, verhomnic sm, a / Pl: ~ici, ~e / E: slv връховьникъ] (Înv) 1 sm Conducător (prin rangul atribuit în virtutea unei aprecieri deosebite sau prin rolul pe care îl are în anumite împrejurări). 2 sm Persoană cu cel mai înalt grad într-o ierarhie Si: șef. 3 sm (Bis) Fiecare dintre cei doisprezece apostoli, propovăduitori ai evangheliei în lume. 4 sm (Pex) Termen de reverență pentru o persoană de cel mai înalt grad bisericesc. 5 a Important.

vîrhovnic, -ă s.m., adj. (înv.) 1 s.m. (bis.) Căpetenie a celor doisprezece apostoli. ♦ Ext. Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece apostoli. 2 s.m. Ext. Șef, conducător. 3 adj. Important, de seamă. • pl. -ci, -ce. /<slav. врьховьннкъ.

vîrhóvnic m. (vsl. vrŭhovĭnikŭ, rus. verhóvnik). L. V. Șef. – Și vîrf- și verh-. V. vîlhovnic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂRHÓVNIC s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

vîrhovnic s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.

Intrare: vârhovnic
vârhovnic substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârhovnic
  • vârhovnicul
  • vârhovnicu‑
plural
  • vârhovnici
  • vârhovnicii
genitiv-dativ singular
  • vârhovnic
  • vârhovnicului
plural
  • vârhovnici
  • vârhovnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)