7 definiții pentru vântișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor.

VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor.

vântișor sn [At: COD. VOR.2 47v/4 / V: (înv) ven~, vin~ / Pl: (rar) ~oare / E: vânt + -ișor] 1-2 (Șhp) Vânticel (1-2).

VÎNTIȘÓR s. m. Vîntuleț. Un vîntișor prinse a bate printre ramurile sălciilor desfrunzite, iar la mal valurile se loveau de țărm cu zgomot ușor și sec. DUNĂREANU, N. 130. Bătea un vîntișor subțire în ziua aceea, de-ți frigea obrazul. CREANGĂ, A. 87.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vântișór s. n., pl. vântișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÎNTIȘOR s. (MET) vînticel, vîntuleț. (Sufla un ~ cam rece.)

Intrare: vântișor
vântișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântișor
  • vântișorul
  • vântișoru‑
plural
  • vântișoare
  • vântișoarele
genitiv-dativ singular
  • vântișor
  • vântișorului
plural
  • vântișoare
  • vântișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vântișor

  • exemple
    • Un vîntișor prinse a bate printre ramurile sălciilor desfrunzite, iar la mal valurile se loveau de țărm cu zgomot ușor și sec. DUNĂREANU, N. 130.
      surse: DLRLC
    • Bătea un vîntișor subțire în ziua aceea, de-ți frigea obrazul. CREANGĂ, A. 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vânt + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09