2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNĂTORÍ vb. v. prinde, vâna.

Intrare: vânătorit
vânătorit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătorit
  • vânătoritul
  • vânătoritu‑
  • vânători
  • vânătorita
plural
  • vânătoriți
  • vânătoriții
  • vânătorite
  • vânătoritele
genitiv-dativ singular
  • vânătorit
  • vânătoritului
  • vânătorite
  • vânătoritei
plural
  • vânătoriți
  • vânătoriților
  • vânătorite
  • vânătoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: vânători
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânători
  • vânătorire
  • vânătorit
  • vânătoritu‑
  • vânătorind
  • vânătorindu‑
singular plural
  • vânătorește
  • vânătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânătoresc
(să)
  • vânătoresc
  • vânătoream
  • vânătorii
  • vânătorisem
a II-a (tu)
  • vânătorești
(să)
  • vânătorești
  • vânătoreai
  • vânătoriși
  • vânătoriseși
a III-a (el, ea)
  • vânătorește
(să)
  • vânătorească
  • vânătorea
  • vânători
  • vânătorise
plural I (noi)
  • vânătorim
(să)
  • vânătorim
  • vânătoream
  • vânătorirăm
  • vânătoriserăm
  • vânătorisem
a II-a (voi)
  • vânătoriți
(să)
  • vânătoriți
  • vânătoreați
  • vânătorirăți
  • vânătoriserăți
  • vânătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • vânătoresc
(să)
  • vânătorească
  • vânătoreau
  • vânători
  • vânătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)