9 definiții pentru uzurpator

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se substituie în mod ilegal în drepturile altuia. Pusese stăpînire și, ca orice uzurpator victorios, asculta cu plăcere măgulirile. C. PETRESCU, O. P. I 121.

uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri

UZURPATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].

UZURPATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)

UZURPATÓR ~i m. Persoană care uzurpă (un drept, puterea de stat etc.). /<fr. usurpateur, lat. usurpator

*uzurpatór, -oáre s. (lat. usurpator). Acela care uzurpă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri

Intrare: uzurpator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzurpator
  • uzurpatorul
  • uzurpatoru‑
plural
  • uzurpatori
  • uzurpatorii
genitiv-dativ singular
  • uzurpator
  • uzurpatorului
plural
  • uzurpatori
  • uzurpatorilor
vocativ singular
  • uzurpatorule
plural
  • uzurpatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uzurpator, -oare uzurpatoare uzurpator

  • 1. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Pusese stăpînire și, ca orice uzurpator victorios, asculta cu plăcere măgulirile. C. PETRESCU, O. P. I 121.
      surse: DLRLC

etimologie: