opțiuni
  • info

10 definiții pentru uzurpatoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

uzurpator, ~oare smf [At: AR (1829), 621/26 / S și: usu~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr usurpateur, lat usurpator] Cel care uzurpă Si: răpitor.

UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se substituie în mod ilegal în drepturile altuia. Pusese stăpînire și, ca orice uzurpator victorios, asculta cu plăcere măgulirile. C. PETRESCU, O. P. I 121.

UZURPATOR, -OARE s.m. și f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].

UZURPATOR, -OARE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)

*uzurpatór, -oáre s. (lat. usurpator). Acela care uzurpă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uzurpatoare s. f., g.-d. art. uzurpatoarei; pl. uzurpatoare

uzurpatoare s. f., g.-d. art. uzurpatoarei; pl. uzurpatoare

uzurpatoare s. f., g.-d. art. uzurpatoarei; pl. uzurpatoare

uzurpator s. m., pl. uzurpatori

Intrare: uzurpatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzurpatoare
  • uzurpatoarea
plural
  • uzurpatoare
  • uzurpatoarele
genitiv-dativ singular
  • uzurpatoare
  • uzurpatoarei
plural
  • uzurpatoare
  • uzurpatoarelor
vocativ singular
  • uzurpatoare
  • uzurpatoareo
plural
  • uzurpatoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uzurpator, uzurpatorisubstantiv masculin
uzurpatoare, uzurpatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pusese stăpînire și, ca orice uzurpator victorios, asculta cu plăcere măgulirile. C. PETRESCU, O. P. I 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.