2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.

uzurar, ~ă [At: DRLU / S și: usu~ / Pl: ~i, ~e / E: lat usurarius, fr usuraire] (Înv) 1 sm Cămătar. 2 a Cămătăresc (4). 3 av Cu camătă.

UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.

UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj. Care se referă la cămătar sau la camătă; cămătăresc. Dobînzi uzurare.

uzurar a. cu uzură: împrumutul uzurar.

*uzurár, -ă adj. (lat. usurarius). Cămătăresc: împrumut uzurar. S. m. Cămătar. Adv. Cu camătă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre

uzurár adj. m., s. m., pl. uzurári; f. sg. uzuráră, pl. uzuráre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: uzurar (adj.)
uzurar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzurar
  • uzurarul
  • uzuraru‑
  • uzura
  • uzurara
plural
  • uzurari
  • uzurarii
  • uzurare
  • uzurarele
genitiv-dativ singular
  • uzurar
  • uzurarului
  • uzurare
  • uzurarei
plural
  • uzurari
  • uzurarilor
  • uzurare
  • uzurarelor
vocativ singular
plural
Intrare: uzurar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzurar
  • uzurarul
  • uzuraru‑
plural
  • uzurari
  • uzurarii
genitiv-dativ singular
  • uzurar
  • uzurarului
plural
  • uzurari
  • uzurarilor
vocativ singular
  • uzurarule
  • uzurare
plural
  • uzurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uzurar (adj.)

etimologie:

uzurar (persoană)

etimologie: