9 definiții pentru uzucapiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion.

UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion.

uzucapiune sf [At: STAMATI, D. / P: ~pi-u~ / V: (înv) uzucapie / S și: usu~ / Pl: ? / E: lat usucapio, -onis, fr usucapion] (Jur) 1 Dobândire a dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posesiunea lui, cu bună-credință, un anumit timp. 2 Prescripție achizitivă.

UZUCAPIÚNE s.f. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. [Pron. -pi-u-, var. usucapiune s.f. / < lat. usucapio < usus – uz, capere – a lua].

UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM]

*uzucapiúne f. (lat. usucapio, -ónis, d. usus, uz, și cápere, a lua). Jur. Dobîndire bazată pe posesiunea prelungită, pe un număr oare-care de anĭ, în care timp nu s’a rîdicat nimenĭ să-țĭ conteste posesiunea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzucapiúne (-pi-u-) s. f., g.-d. art. uzucapiúnii

uzucapiúne s. f. (sil. -pi-u-), g.-d. art. uzucapiúnii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZUCAPIÚNE s. v. prescripție achizitivă.

UZUCAPIUNE s. (JUR.) prescripție achizitivă.

Intrare: uzucapiune
  • silabație: -pi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzucapiune
  • uzucapiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • uzucapiuni
  • uzucapiunii
plural
vocativ singular
plural

uzucapiune

  • 1. științe juridice Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu.
    surse: MDN '00

etimologie: