UZUAL, -Ă, uzuali, -e, adj. Care se folosește în mod obișnuit, care este curent; p. ext. obișnuit. De aceea îl vom analiza [textul] cu de-amăruntul, vom găsi într-însul... cîțiva termeni uzuali. ODOBESCU, S. I 214. ♦ Care se folosește în mod frecvent; de mare uz. Pronumele sînt cuvinte dintre cele mai uzuale, de aceea și păstrează în toate limbile o flexiune arhaică. GRAUR, F. L. 173. – Pronunțat: -zu-al.