11 definiții pentru uvular


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UVULÁR, -Ă, uvulari, -e, adj. Care aparține uvulei, privitor la uvulă. ♦ (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea omușorului. – Din fr. uvulaire.

uvular, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e 8/ E: fr uvulaire] 1 Care aparține uvulei. 2 Privitor la uvulă. 3 (D. sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea uvulei.

UVULÁR, -Ă, uvulari, -e, adj. care aparține uvulei, privitor la uvulă. ♦ (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea omușorului. – Din fr. uvulaire.

UVULÁR, -Ă, uvulari, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. «R» graseiat este o consoană uvulară.

UVULÁR, -Ă adj. Referitor la uvulă, al uvulei. ♦ (Fon.; despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. [Cf. fr. uvulaire, it. uvulare].

UVULÁR, -Ă adj. 1. al uvulei. 2. (fon.; despre sunete) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. (< fr. uvulaire)

UVULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de uvulă; referitor la uvulă. 2) (despre sunete) Care se articulează cu participarea uvulei. /<fr. uvulaire

*uvulár, -ă adj. (d. úvula, numele latin științific al omușoruluĭ, dim. d. uva, poamă, strugure). Anat. De la omușor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uvulár adj. m., pl. uvulári; f. uvuláră, pl. uvuláre

uvulár adj. m., pl. uvulári; f. sg. uvuláră, pl. uvuláre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UVULÁR, -Ă adj. (cf. fr. uvulaire, it. uvulare): în sintagma sunet uvular (v.).

Intrare: uvular
uvular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvular
  • uvularul
  • uvularu‑
  • uvula
  • uvulara
plural
  • uvulari
  • uvularii
  • uvulare
  • uvularele
genitiv-dativ singular
  • uvular
  • uvularului
  • uvulare
  • uvularei
plural
  • uvulari
  • uvularilor
  • uvulare
  • uvularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uvular

  • 1. Care aparține uvulei, privitor la uvulă.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea omușorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • «R» graseiat este o consoană uvulară.
        surse: DLRLC

etimologie: