UVULAR, -Ă, uvulari, -e, adj. Care aparține uvulei, privitor la uvulă. ♦ (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea omușorului. – Din fr. uvulaire.

uvular, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e 8/ E: fr uvulaire] 1 Care aparține uvulei. 2 Privitor la uvulă. 3 (D. sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea uvulei.

UVULAR, -Ă, uvulari, -e, adj. care aparține uvulei, privitor la uvulă. ♦ (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea omușorului. – Din fr. uvulaire.

UVULAR, -Ă, uvulari, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. «R» graseiat este o consoană uvulară.

UVULAR, -Ă adj. Referitor la uvulă, al uvulei. ♦ (Fon.; despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. [Cf. fr. uvulaire, it. uvulare].

UVULAR, -Ă adj. 1. al uvulei. 2. (fon.; despre sunete) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. (< fr. uvulaire)

UVULAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de uvulă; referitor la uvulă. 2) (despre sunete) Care se articulează cu participarea uvulei. /<fr. uvulaire

*uvulár, -ă adj. (d. úvula, numele latin științific al omușoruluĭ, dim. d. uva, poamă, strugure). Anat. De la omușor.

uvular adj. m., pl. uvulari; f. uvulară, pl. uvulare

uvular adj. m., pl. uvulari; f. uvulară, pl. uvulare

uvular adj. m., pl. uvulari; f. sg. uvulară, pl. uvulare

UVULAR, -Ă adj. (cf. fr. uvulaire, it. uvulare): în sintagma sunet uvular (v.).