2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.

UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.

utilat, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ați, ~e / E: fr outillé] Înzestrat cu utilajul (1) necesar Si: dotat (3).

UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilaj.

*utilát, -ă adj. (fr. outillé). Care are unelte saŭ mașinĭ: lucrător bine utilat, uzină bine utilată.

UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.

UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.

utila vt [At: DL / Pzi: ~lez / E: fr outiller] (C. i. o întreprindere, un atelier, un laborator etc.) A înzestra cu utilajul (1) necesar desfășurării activității în bune condiții Si: a dota (3).

UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. (Cu privire la laboratoare, ateliere, uzine etc.) A înzestra cu tot utilajul necesar desfășurării procesului de producție. [În sat] o școală cu cîteva săli mari, utilată cu bogat material didactic. STANCU, U.R.S.S. 165.

UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [< fr. outiller].

UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. (< fr. outiller)

A UTILÁ ~éz tranz. (laboratoare, întreprinderi, ateliere etc.) A înzestra cu utilajul necesar. /<fr. outiller


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză

utilá vb., ind. prez. 1 sg. utiléz, 3 sg. și pl. utileáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UTILÁ vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)

UTILA vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)

Intrare: utilat
utilat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • utilat
  • utilatul
  • utilatu‑
  • utila
  • utilata
plural
  • utilați
  • utilații
  • utilate
  • utilatele
genitiv-dativ singular
  • utilat
  • utilatului
  • utilate
  • utilatei
plural
  • utilați
  • utilaților
  • utilate
  • utilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: utila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • utila
  • utilare
  • utilat
  • utilatu‑
  • utilând
  • utilându‑
singular plural
  • utilea
  • utilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • utilez
(să)
  • utilez
  • utilam
  • utilai
  • utilasem
a II-a (tu)
  • utilezi
(să)
  • utilezi
  • utilai
  • utilași
  • utilaseși
a III-a (el, ea)
  • utilea
(să)
  • utileze
  • utila
  • utilă
  • utilase
plural I (noi)
  • utilăm
(să)
  • utilăm
  • utilam
  • utilarăm
  • utilaserăm
  • utilasem
a II-a (voi)
  • utilați
(să)
  • utilați
  • utilați
  • utilarăți
  • utilaserăți
  • utilaseți
a III-a (ei, ele)
  • utilea
(să)
  • utileze
  • utilau
  • utila
  • utilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

utilat

  • 1. Înzestrat cu utilajul necesar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi utila
    surse: DEX '98 DEX '09

utila

  • 1. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • [În sat] o școală cu cîteva săli mari, utilată cu bogat material didactic. STANCU, U.R.S.S. 165.
      surse: DLRLC

etimologie: