USTUROIȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros tare, ca de usturoi, cu flori mici, albe; crește prin locurile umbroase și umede din păduri, crînguri și grădini, frunzele, semințele și sucul ei fiind întrebuințate în medicină (Alliaria officinalis); voinicică, vindecuță.