Definiția cu ID-ul 939292:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USTUROI s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu gust și miros caracteristic, al cărei bulb, compus din bulbi mici, este comestibil (Allium sativum). Ce e în sacul ăla?... – Fasole... ceapă, ardei, usturoi. ISPIRESCU, L. 268. De mîncare? O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece. CREANGĂ, P. 6. Frunzuliță usturoi! Că s-a dus badea de joi. BIBICESCU, P. P. 35. ◊ Expr. Nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase v. mirosi.