6 definiții pentru uscățel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el.Uscățică: cu schimbare de sufix.

uscățel, ~ea [At: (a. 1826) IORGA, S. D. XII, 212 / Pl: ~ei, ~ele / E: uscat2 + -el] 1 a Uscat2 (27). 2 sfp Uscătură (6). 3 sf (Mpl) Uscătură (10). 4 sfp (Bot; reg) Flori-de-pai (Helychrysum bracteatum).

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscăței, -le, adj. Diminutiv al lui uscat. Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uscățél adj. m., pl. uscățéi; f. uscățícă, pl. uscățéle

uscățél adj. m., pl. uscățéi; f. sg. uscățícă, pl. uscățéle

Intrare: uscățel
uscățel1 (f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățel
  • uscățelul
  • uscățelu‑
  • uscăți
  • uscățica
plural
  • uscăței
  • uscățeii
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățel
  • uscățelului
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscăței
  • uscățeilor
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
uscățel2 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățel
  • uscățelul
  • uscățelu‑
  • uscățea
  • uscățeaua
plural
  • uscăței
  • uscățeii
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățel
  • uscățelului
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscăței
  • uscățeilor
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uscățel

  • 1. Diminutiv al lui uscat (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.
      surse: DLRLC

etimologie: