2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. – Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.

urluitoare sf [At: PREV. ACCID. 53 / P: ~lu-i~ / V: urui~ / Pl: ~ / E: urlui1 + -itoare] 1 Mașină pentru urluit boabe de cereale sau turte de semințe oleaginoase. 2 (Reg) Pietrele morii.

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină care servește la urluirea boabelor furajere sau a turtelor de semințe oleaginoase. – Variantă: uruitoáre s. f.

URLUITOÁRE ~óri f. Mașină pentru producerea urluielii; mașină de urluit. /a urlui + suf. ~toare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urluitoáre (-lu-i-) s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri

urluitoáre s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri

Intrare: uruitoare
uruitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: urluitoare
urluitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urluitoare
  • urluitoarea
plural
  • urluitori
  • urluitorile
genitiv-dativ singular
  • urluitori
  • urluitorii
plural
  • urluitori
  • urluitorilor
vocativ singular
plural
uruitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uruitoare
  • uruitoarea
plural
  • uruitori
  • uruitorile
genitiv-dativ singular
  • uruitori
  • uruitorii
plural
  • uruitori
  • uruitorilor
vocativ singular
plural

urluitoare uruitoare

  • 1. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Urlui + sufix -toare.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX