10 definiții pentru urticant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din fr. urticant.

URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din fr. urticant.

urticant, ~ă a [At: DN / Pl: ~nți, ~e / E: fr urticant] (Rar) Urzicător (1).

URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. (Rar) Care urzică; usturător. Urzica este acoperită cu peri urticanți.

URTICÁNT, -Ă adj. (Rar) Care urzică; urzicător, usturător. [< fr. urticant].

URTICÁNT, -Ă adj. care provoacă usturime; urzicător, usturător. (< fr. urticant)

URTICÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce usturime; urzicător; usturător. Plantă ~tă. /<fr. urticant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urticánt adj. m., pl. urticánți; f. urticántă, pl. urticánte

urticánt adj. m., pl. urticánți; f. sg. urticántă, pl. urticánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URTICÁNT adj. urzicător, usturător. (Plante ~.)

URTICANT adj. urzicător, usturător. (Plante ~.)

Intrare: urticant
urticant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urticant
  • urticantul
  • urticantu‑
  • urticantă
  • urticanta
plural
  • urticanți
  • urticanții
  • urticante
  • urticantele
genitiv-dativ singular
  • urticant
  • urticantului
  • urticante
  • urticantei
plural
  • urticanți
  • urticanților
  • urticante
  • urticantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urticant

etimologie: