10 definiții pentru ursulină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSULÍNĂ, ursuline, s. f. Călugăriță dintr-un ordin catolic care se ocupă de educația fetelor și cu îngrijirea bolnavilor. – Din fr. ursuline.

ursuli sf, a [At: ȘINCAI, HR. III, 146/1 / Pl: ~ne / E: fr ursuline] 1-2 (Călugăriță) care face parte dintr-un ordin catolic, care se consacră educației fetelor și îngrijirii bolnavilor.

URSULÍNĂ, ursuline, s. f. Călugăriță dintr-un ordin călugăresc catolic (care se consacră educației fetelor și îngrijirii bolnavilor). – Din fr. ursuline.

URSULÍNĂ, ursuline, s. f. Călugăriță catolică (dintr-un ordin călugăresc care se ocupă de îngrijirea bolnavilor și de educația fetelor).

URSULÍNĂ s.f. Călugăriță din ordinul Sf. Ursula, fundat în 1537, mai ales în vederea educației fetelor și îngrijirii bolnavilor. [< fr. ursuline].

URSULÍNĂ s. f. călugăriță dintr-un ordin monahal catolic care se consacra educației fetelor și îngrijirii bolnavilor. (< fr. ursuline)

URSULÍNĂ ~e f. Călugăriță catolică care se ocupă cu educația fetelor și cu îngrijirea bolnavilor. /<fr. ursuline

*ursulínă f., pl. e. Călugăriță din ordinu sfinteĭ Ursula, fundat la 1537 de sfîntu Ángelo de Merici (Brescia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ursulínă s. f., g.-d. art. ursulínei; pl. ursulíne

ursulínă s. f., g.-d. art. ursulínei; pl. ursulíne

Intrare: ursulină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuli
  • ursulina
plural
  • ursuline
  • ursulinele
genitiv-dativ singular
  • ursuline
  • ursulinei
plural
  • ursuline
  • ursulinelor
vocativ singular
  • ursuli
  • ursulino
plural
  • ursulinelor

ursulină

  • 1. Călugăriță dintr-un ordin (călugăresc) catolic (ordinul Sfintei Ursula, fundat în 1537) care se ocupă de educația fetelor și cu îngrijirea bolnavilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: