9 definiții pentru ursuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSULÉȚ, ursuleți, s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs. Urs + suf. -uleț.

ursuleț sm [At: PANN, P. V. II, 12/26 / Pl: ~i / E: urs + -uleț] 1-2 (Șhp) Urs (1) (mic) Si: ursulache (1-2), ursulică (1-2), ursușor (1-2), ursac (1-2), (reg) ursei (1-2), ursuț (1-2). 3 Pui de urs Si: ursulache (2), ursulică (2), ursușor (2), ursac , (reg) ursei (2), ursuț (2). 4 (Reg; art.) Numele unei hore. 5 (Reg; art.) Melodia după care se joacă ursulețul (4).

URSULÉȚ, ursuleți, s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs. – Urs + suf. -uleț.

URSULÉȚ, ursuleți, s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs.

URSULÉȚ ~i m. (diminutiv de la urs) Pui de urs. /urs + suf. ~uleț

ursulache sm [At: GR. S. VI, 64 / Pl: ? / E: ursuleț css] 1-2 (Rar; șhp) Ursuleț (1-2). 3 (Reg) Câine (care seamănă cu un urs).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

URSULEȚ SPĂLĂTOR s. m. v. raton.

Intrare: ursuleț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuleț
  • ursulețul
  • ursulețu‑
plural
  • ursuleți
  • ursuleții
genitiv-dativ singular
  • ursuleț
  • ursulețului
plural
  • ursuleți
  • ursuleților
vocativ singular
  • ursulețule
plural
  • ursuleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ursuleț

  • 1. Diminutiv al lui urs; pui de urs.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Urs + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX