2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URLÚP interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porumbei sau de alte păsări. – Onomatopee.

URLÚP interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porumbei sau de alte păsări. – Onomatopee.

urlup1 i [At: I. CR. IV, 177 / E: fo] Cuvânt ce imită sunetele scoase de porumbei sau de alte păsări.

URLÚP2, urlupi, s. m. (Mai ales la pl.) Prună închircită și uscată înainte de a ajunge la maturitate, din cauza unei ciuperci parazite.

URLÚP1 interj. Onomatopee care redă cîntecul porumbeilor sau al altor păsări. [Păsărica] începu să cînte: Urlup, urlup, Tata m-a tăiat Și cu mama m-a mîncat. I. CR. IV 177.

urlup m. pl. prune tinere necoapte, cu gust acrișor. [Tr. hurlup: origină necunoscută].

rușor2, ~oa sfm vz roșior

rușor1 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~i / E: ns cf roșu] (Reg) Urlup.

hurlúp m. (var. din hurlub, hulub. Cp. cu cocoș, hurlup). Vest. Mold. sud. Prună deformată de cĭuperca parazită exoascus (orĭ taphrina) pruni și care are aer în locu sîmbureluĭ, e acrișoară și de un gust plăcut. – În Arg. Olt. gurlup, în Ban. Meh. gulup, golup, golop. Aĭurea ghirtoc, pîrtoc, chirlaŭcă, cocoș, cocoșel. V. colțar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hurlúp/urlúp (reg.) s. m., pl. hurlúpi/urlúpi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URLÚP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.

URLUP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

urlúp (hurlúp), s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) prune tinere necoapte, cu gust acrișor.

hurlúp s.m. (reg.) prună tânără degenerată din cauza unei ciuperci; gurlup, chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc, birtoc, alișoi, cocoș.

arată toate definițiile

Intrare: urlup (interj.)
urlup2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • urlup
Intrare: urlup (prună)
urlup1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urlup
  • urlupul
  • urlupu‑
plural
  • urlupi
  • urlupii
genitiv-dativ singular
  • urlup
  • urlupului
plural
  • urlupi
  • urlupilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurlup
  • hurlupul
  • hurlupu‑
plural
  • hurlupi
  • hurlupii
genitiv-dativ singular
  • hurlup
  • hurlupului
plural
  • hurlupi
  • hurlupilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urlup (interj.)

  • 1. Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porumbei sau de alte păsări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • [Păsărica] începu să cînte: Urlup, urlup, Tata m-a tăiat Și cu mama m-a mîncat. I. CR. IV 177.
      surse: DLRLC

etimologie:

urlup (prună) hurlup

  • 1. mai ales la plural Prună închircită și uscată înainte de a ajunge la maturitate, din cauza unei ciuperci parazite.
    surse: DLRLC

etimologie: