URLUIALĂ, urluieli, s. f. Porumb (sau orz, ovăz, turte de semințe oleaginoase etc.) măcinat mare sau abia zdrobit, folosit ca hrană mai ales pentru animale. Mirosul de urluială proaspătă se întindea peste tot ca un fum nevăzut. V. ROM. noiembrie 1953, 89. – Variantă: uruială s. f.