7 definiții pentru uretan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URETÁN, uretani, s. m. (Chim.) Ester carbamic; carbamat. – Din fr. uréthane, germ. Urethane.

URETÁN, uretani, s. m. (Chim.) Ester carbamic; carbamat. – Din fr. uréthane, germ. Urethane.

uretan sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~i / E: fr uréthanne] Sare a acidului carbonic, folosit ca citostatic sau ca hipnotic Si: carbamat.

URETÁN s. m. ester al acidului carbonic, hipnotic și citostatic. (< fr. uréthanne, germ. Urethan)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URETAN s. (CHIM.) carbamat. (~ este o sare a acidului carbamic.)

Intrare: uretan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uretan
  • uretanul
  • uretanu‑
plural
  • uretani
  • uretanii
genitiv-dativ singular
  • uretan
  • uretanului
plural
  • uretani
  • uretanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uretan

etimologie: