8 definiții pentru uredinală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UREDINÁLĂ, uredinale, s. f. (La pl.) Ordin de ciuperci microscopice parazite care trăiesc pe plantele fanerogame, producând boala numită rugină; (și la sg.) ciupercă din acest ordin. – Din fr. urédinale.

uredina sf [At: SĂVULESCU, M. U. I, 90 / Pl: ~le / E: fr urédinales] (Bot) 1 (Lpl) Ordin de ciuperci microscopice parazite care trăiesc pe plantele fanerogame, cele mai multe producând boala numită rugină. 2 Ciupercă din ordinul uredinale (1).

UREDINÁLĂ, uredinale, s. f. (La pl.) Ordin de ciuperci microscopice parazite care trăiesc pe plantele fanerogame, producând boala numită rugină; (și la sg.) ciupercă din acest ordin. – Din fr. urédinales.

UREDINÁLE s. f. pl. Familie de ciuperci microscopice, parazite. Uredinalele sînt ciuperci parazite, evoluate pe treapta cea mai înaltă a parazitismului. SĂVULESCU, M. U. I 90.

UREDINÁLE s.f.pl. (Bot.) Ordin de ciuperci microscopice parazite pe vegetale, unde produc rugina grâului; (la sg.) ciupercă din acest ordin. [Sg. uredinală. / < fr. urédinales].

UREDINÁLE s. f. pl. ordin de ciuperci microscopice parazitare pe vegetale, unde produc rugina-grâului. (< fr. urédinales)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uredinálă s. f., g.-d. art. uredinálei; pl. uredinále

uredinálă s. f., pl. uredinále

Intrare: uredinală
uredinală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uredina
  • uredinala
plural
  • uredinale
  • uredinalele
genitiv-dativ singular
  • uredinale
  • uredinalei
plural
  • uredinale
  • uredinalelor
vocativ singular
plural

uredinală

  • 1. (la) plural Ordin de ciuperci microscopice parazite care trăiesc pe plantele fanerogame, producând boala numită rugină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Uredinalele sînt ciuperci parazite, evoluate pe treapta cea mai înaltă a parazitismului. SĂVULESCU, M. U. I 90.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) singular Ciupercă din acest ordin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: