URECHIUȘĂ, urechiușe și urechiuși, s. f. 1. Diminutiv al lui ureche. Își potrivea cerceii ieftini și-și freca sfîrcurile urechiușelor. SADOVEANU, O. VIII 215. Iapa cîmpii apuca, Urechiușele-și culca, Urma mînzului călca. ALECSANDRI, P. P. 151. 2. Nume dat la mai multe ciuperci: a) ciupercă comestibilă cu pălăria în formă de pîlnie de culoare roz-portocalie sau roșcată; crește în pădurile de munte (Cantharellus cibarius). Scurgea dintr-un ceaun apa clocotită, în care fiersese niște drele și niște urechiuși. HOGAȘ, M. N. 65; b) ciupercă comestibilă cartilaginoasă, de culoare roz-portocalie, care crește pe pămînt și pe lemne putrede (Guepinia helvelloides); c) urechea-babei. 3. (Popular, mai ales la pl.) Colțunași umpluți cu carne, care se fierb în supă. Supă... cu tocmagi sau cu urechiușe mici. ȘEZ. XII 6.