URDU-BELEA adv. (Învechit) Pe neașteptate, dintr-o dată, netam-nesam. Se luaseră vecinii de gînduri și se găteau să pribegească prin a lume mare și necunoscută, numai să scape de răul astei jivine, căzută urdu-belea pe spinarea bieților oameni ai locului. ISPIRESCU, U. 122. ♦ (Substantivat) Pacoste, belea. Mă, dar tu ești urdu-belea! Te ții scai de mine și te legi ca boala de om sănătos. La TDRG.