2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URBANÍSTICĂ s. f. Știință, tehnică și artă care se ocupă cu studiul, proiectarea și planificarea lucrărilor de construire, cu sistematizarea și înfrumusețarea așezărilor omenești, cu organizarea măsurilor sociale, economice și sanitare necesare bunului mers al acestor așezări; urbanism. Arhitectul căruia i-a revenit cinstea de a făuri planul și de a supraveghea construcția mausoleului lui Lenin a avut de rezolvat probleme grele de arhitectură și urbanistică. STANCU, U.R.S.S. 36. Los Angeles nu cunoaște nici o regulă de urbanistică și edilitate. RALEA, O. 90.

URBANÍSTICĂ s.f. Știința și arta care se ocupă cu construcția, amenajarea și estetica orașelor; urbanism (1). [Gen. -cii. / cf. it. urbanistica].

URBANÍSTICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul amenajării localităților orășenești existente, precum și cu proiectarea de noi orașe. /urban + suf. ~istic

URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știința proiectării și planificării lucrărilor de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.

urbanistic, ~ă [At: LEG. EC. PL. 485 / Pl: ~ici, ~ice / E: urban + -istic] 1 sf Știința proiectării și planificării lucrărilor de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești (oraș, sat etc.), împreună cu complexul de măsuri social-economice, tehnice, igienice etc. Si: urbanism (1). 2 a Care ține de urbanistică (1) Si: edilitar (1). 3 a Privitor la urbanistică Si: edilitar (1).

URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.

URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -e, adj. Referitor la urbanistică; edilitar. Principiile puse la baza planului general de reconstrucție a Moscovei au servit ca îndreptar tuturor lucrărilor urbanistice care s-au desfășurat și în celelalte orașe ale Uniunii Sovietice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/4.

URBANÍSTIC, -Ă adj. Referitor la urbanistică; edilitar. [Cf. it. urbanistico].

URBANÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la urbanistică; edilitar. II. s. f. știință care se ocupă cu proiectarea, construcția și estetica orașelor; urbanism (1). (< fr. urbanistique, it. urbanistico)

URBANÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de urbanistică; propriu urbanisticii. /urban + suf. ~istic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urbanístică s. f., g.-d. art. urbanísticii

urbanístică s. f., g.-d. art. urbanísticii

urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. urbanístică, pl. urbanístice

urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. sg. urbanístică, pl. urbanístice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URBANÍSTICĂ s. urbanism. (Probleme de ~.)

URBANISTICĂ s. urbanism. (Probleme de ~.)

URBANISTIC adj. edilitar. (Construcții ~.)

Intrare: urbanistică
urbanistică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbanistică
  • urbanistica
plural
genitiv-dativ singular
  • urbanistici
  • urbanisticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urbanistic
urbanistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbanistic
  • urbanisticul
  • urbanisticu‑
  • urbanistică
  • urbanistica
plural
  • urbanistici
  • urbanisticii
  • urbanistice
  • urbanisticele
genitiv-dativ singular
  • urbanistic
  • urbanisticului
  • urbanistice
  • urbanisticei
plural
  • urbanistici
  • urbanisticilor
  • urbanistice
  • urbanisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urbanistică

  • 1. Știința proiectării și planificării lucrărilor de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: urbanism attach_file 2 exemple
    exemple
    • Arhitectul căruia i-a revenit cinstea de a făuri planul și de a supraveghea construcția mausoleului lui Lenin a avut de rezolvat probleme grele de arhitectură și urbanistică. STANCU, U.R.S.S. 36.
      surse: DLRLC
    • Los Angeles nu cunoaște nici o regulă de urbanistică și edilitate. RALEA, O. 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urban + sufix -istic.
    surse: DEX '09 NODEX
  • urbanist + sufix -ic.
    surse: DEX '09
  • limba franceză urbanistique
    surse: MDN '00
  • limba italiană urbanistico
    surse: MDN '00

urbanistic

  • 1. Care ține de urbanistică (1.), privitor la urbanistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: edilitar attach_file un exemplu
    exemple
    • Principiile puse la baza planului general de reconstrucție a Moscovei au servit ca îndreptar tuturor lucrărilor urbanistice care s-au desfășurat și în celelalte orașe ale Uniunii Sovietice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urban + sufix -istic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • urbanist + sufix -ic.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • limba franceză urbanistique
    surse: MDN '00
  • limba italiană urbanistico
    surse: MDN '00