11 definiții pentru urbanistic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știința proiectării și planificării lucrărilor de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.

urbanistic, ~ă [At: LEG. EC. PL. 485 / Pl: ~ici, ~ice / E: urban + -istic] 1 sf Știința proiectării și planificării lucrărilor de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești (oraș, sat etc.), împreună cu complexul de măsuri social-economice, tehnice, igienice etc. Si: urbanism (1). 2 a Care ține de urbanistică (1) Si: edilitar (1). 3 a Privitor la urbanistică Si: edilitar (1).

URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.

URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -e, adj. Referitor la urbanistică; edilitar. Principiile puse la baza planului general de reconstrucție a Moscovei au servit ca îndreptar tuturor lucrărilor urbanistice care s-au desfășurat și în celelalte orașe ale Uniunii Sovietice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/4.

URBANÍSTIC, -Ă adj. Referitor la urbanistică; edilitar. [Cf. it. urbanistico].

URBANÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la urbanistică; edilitar. II. s. f. știință care se ocupă cu proiectarea, construcția și estetica orașelor; urbanism (1). (< fr. urbanistique, it. urbanistico)

URBANÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de urbanistică; propriu urbanisticii. /urban + suf. ~istic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. urbanístică, pl. urbanístice

urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. sg. urbanístică, pl. urbanístice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URBANISTIC adj. edilitar. (Construcții ~.)

Intrare: urbanistic
urbanistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbanistic
  • urbanisticul
  • urbanisticu‑
  • urbanistică
  • urbanistica
plural
  • urbanistici
  • urbanisticii
  • urbanistice
  • urbanisticele
genitiv-dativ singular
  • urbanistic
  • urbanisticului
  • urbanistice
  • urbanisticei
plural
  • urbanistici
  • urbanisticilor
  • urbanistice
  • urbanisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urbanistic

  • 1. Care ține de urbanistică (1.), privitor la urbanistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: edilitar attach_file un exemplu
    exemple
    • Principiile puse la baza planului general de reconstrucție a Moscovei au servit ca îndreptar tuturor lucrărilor urbanistice care s-au desfășurat și în celelalte orașe ale Uniunii Sovietice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urban + sufix -istic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • urbanist + sufix -ic.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • limba franceză urbanistique
    surse: MDN '00
  • limba italiană urbanistico
    surse: MDN '00