6 definiții pentru uranit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URANÍT s. n. (Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. – Din fr. uranite.

URANÍT s. n. (Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. – Din fr. uranite.

uranit sm [At: J. CIHAC, I. N. 457/9 / Pl: ? / E: fr uranite] (Iuz) Amestec natural al acizilor de uraniu.

URANÍT s.n. Fosfat hidratat natural de uraniu. [< fr. uranite].

URANÍT s. n. fosfat și arseniat hidratat natural de uraniu. (< fr. uranite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uranít (amestec chimic) s. n., pl. uraníte

uraníte (mice uranifere) s. n. pl.

Intrare: uranit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uranit
  • uranitul
  • uranitu‑
plural
  • uranite
  • uranitele
genitiv-dativ singular
  • uranit
  • uranitului
plural
  • uranite
  • uranitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uranit

  • 1. chimie Amestec natural al oxizilor de uraniu.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Fosfat hidratat natural de uraniu.
    surse: DN

etimologie: