2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urâți af [At: DLR / Pl: ~ici / E: urât2 + -ică] 1-2 (Șhp) Urâțea (1-2).

URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.

URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.

urâțel, ~ea a [At: PÂRVESCU, C. 59 / Pl: ~ei, ~ele / E: urât2 + -el, -ea] 1-2 (Șhp) (Com) urât2 (17) Si: (reg) urâtuț (1-2), urâțică (1-2).

URÎȚÉL, -ÍCĂ, urîței, -le, adj. Diminutiv al lui urît; cam urît. O privea și, fără să vrea, se gîndea: «Cît e de slăbuță și de urîțică». REBREANU, I. 54.

urîțél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Cam urît, destul de urît.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. urâțícă, pl. urâțéle

urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. sg. urâțícă, pl. urâțéle

Intrare: urâțică
urâțică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: urâțel
urâțel adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urâțel
  • urâțelul
  • urâțelu‑
  • urâți
  • urâțica
plural
  • urâței
  • urâțeii
  • urâțele
  • urâțelele
genitiv-dativ singular
  • urâțel
  • urâțelului
  • urâțele
  • urâțelei
plural
  • urâței
  • urâțeilor
  • urâțele
  • urâțelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urâțel

  • 1. Diminutiv al lui urât (1.); cam urât.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • O privea și, fără să vrea, se gîndea: «Cît e de slăbuță și de urîțică». REBREANU, I. 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urât + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09