unt n., pl. urĭ (lat. ŭnctum, de unde s’a făcut umtu, ca mrom., apoĭ unt. Cp. cu strimt d. *strĭnctus). O substanță grasă gălbuĭe solidă care se alege din smîntîna bătută mult în putineĭ. (Untu proaspăt se mănîncă la masă cu sare și pîne saŭ cu mamăligă, ĭar cel topit se întrebuințează la gătit bucatele). Uleĭ: unt de migdale, unt de naft.